Povești din Bucureștiul de-altădată
A fi prezent, a fi atent la tot ceea ce te înconjoară mi se pare o curiozitate de bun-simt, nu o caracteristică specifică doar persoanelor atente la detalii sau dornice de cancan.
Dacă de obicei când cumperi un produs verifici eticheta să vezi ce consumi, ești preocupat de proveniența acestuia, ești atent fie la ingrediente în cazul în care vorbim de produse alimentare, fie la compoziția textilă, în cazul în care vorbim de articole de îmbrăcăminte; cu atât mai mult, nu ai cum să fii indiferent la obârșia ta.
Mi se pare firesc să nu te rezumi la a-ti știi doar familia în care ai crescut, ci a-ti dori să te-aventurezi mai mult pe arborele genealogic, bineînțeles cât îți permite ,,craca’’, să știi originea socială a înaintașilor tăi, locul de proveniență al celor al căror sânge îți curge prin vine.
Pentru început m-au fascinat poveștile de familie spuse de bunica mea, oamenii acelor vremuri.
Mai târziu, la școală fiind, îmi captau întru totul atenția fișele biografice ale diverșilor autori ce trebuia să le pregătim pentru orele de limba română. De multe ori, sursa informației mi se părea prea săracă. Mai bine spus ,,îngrădită’’, fiind avidă de mai mult. Deși mergeam cu bunica la Biblioteca Centrală Universitară, a cărei arhitectură, mă copleșea efectiv, simțeam că e loc de mai mult…. mai multă informație, viețile acelor oameni nerezumându-se doar la ce au scris îmbogățind literatura română, ei reprezentând si file din istoria Bucureștiului, a țării.
Cu timpul bulevardele încep să poarte numele anumitor somități ale timpurilor de mult apuse și nu numai, implicit stârnindu-mi interesul. Covârșitoare mi se păreau și conacele, casele vechi din zona centrala, zona Cotroceniului ce îmi încântau privirea, în peregrinările mele cu bunica, iar mai târziu singură. Le admiram mereu arhitectura, cu aceeași plăcere de fiecare dată, fără urme de plictis, întrebându-mă cine a avut privilegiul de a le locui, de-a lungul timpului, de-a le știi toate cotloanele, eventualele încăperi si pasaje secrete, care le este arhitectura interioară, dar mobilierul, ce povești de viață ascund acei pereți?! Dacă pereții ar putea vorbi… Ce grădini si statuete ascund gardurile acestor imobile, ce demoazelă înlăcrimată și-a privit iubitul îndepărtându-se, de la geam, ori i-a sărit nerăbdătoare în brațe, venindu-i în întâmpinare la poartă, cum le-a fost viața, fericită, tumultoasă, ce le-a luminat chipul sau înnegurat privirea, cât de legați au fost de acele imobile?!
Cum de unele case dăinuie înfloritoare si în ziua de azi, în timp ce altele te întâmpină din poartă cu un hățiș de crengi aidoma poveștilor lor de viață ce le-au pecetluit a avea un destin fatidic?!
O plăcere era faptul de a descoperi pe plăcuțele ,,Aici a stat..’’, numele anumitor personalități, multe case, însă, rămânând o enigmă, în ciuda arhitecturii maiestuoase, până in ziua de azi…
În urmă cu câteva luni mi-am ostoit, întrucâtva setea de cunoaștere a vieții Marucăi Cantacuzino, născută Maria Rosetti-Tescani, soția lui George Enescu cumpărând cartea ,,Maruca Cantacuzino Drama prințesei blestemate’’ de Dan Silviu Boerescu. Ce m-a determinat să vreau să citesc mai mult despre ea?! În primul rând un fragment scris în memoriile sale intitulate ,,Umbre și lumini’’ și reprodus în câteva articole și nu în cele din urmă, intrigată fiind de alăturarea acestor nume atât de sonore in istoria noastră, Rosetti, Cantacuzino.
,,Acest om a iubit o singură femeie – pe Maruka Cantacuzino. Și dragostea a fost pentru el, după muzică, o altă rațiune de a fi.
Maruka l-a văzut cu alți ochi, l-a perceput ca o femeie care-l iubește, care nu-i poate fi prietenă. ”Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieșită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg , ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconștient. Căzusem parcă într-o prăpastie cu o minunată senzație de prăbușire. ”
Era în 1907, iar Enescu acompania la Peleș pe Regina Elisabeta. Maruka se afla în vila Cantacuzino împreună cu mai mulți invitați, iar afară o furtună năprasnică lovise cel mai frumos copac din grădină. Acesta a fost momentul în care majordomul îl anunță pe noul venit – ”domnul George Enescu”. Au stat de vorbă până dimineața. Relațiile Marukăi cu soțul ei deveniseră deja glaciale după ce îl surprinsese în plin amor cu însăși sora ei. N-au divorțat niciodată, dar Maruka s-a considerat de atunci o femeie liberă. Dimineață, la plecare, Enescu a invitat-o și din partea lui la serata ce urma să aibă loc la Peleș. După ce l-a condus, Maruka a rămas să se întrebe, în lumina zorilor, cine era el.” Această ființă extraordinară ce conținea tot universul, în care se întâlneau trecutul, prezentul și viitorul. Luminos sau întunecat. Îți mai pui întrebarea sub impresia unei astfel de lovituri?” Și Maruka nu s-a mai întrebat, a știut doar că ”în mine bucuria deschidea aripi imense care m-au dus departe, foarte departe de tot ceea ce fusese, spre regiuni absolute de a căror existență nu avusesem măcar habar.”
După serata de la Peleș, plecând spre un ceai la care este invitată, Maruka îl întâlnește pe Enescu rătăcind prin pădure, chinuit de o criză imaginară de anghină. Îl invită în mașină și luându-i palmele înghețate în mâinile ei îi spune direct: ”Vino, te iau pentru totdeauna în viața mea.”
Și așa a fost. Ea fost pentru el unica dragoste. Bărbat iubit de femei, anturat, căutat, Enescu a rămas până la moarte al Marukăi. Chinuiți amândoi de gelozie, bănuind în fiecare om din jurul celuilalt un pericol, s-au certat și s-au împăcat fără odihnă. Enescu însuși, un model de echilibru, un om care intimida chiar pe prietenii cei mai apropiați prin politețea lui proverbială, nu se sfia să trimită din desele și lungile lui turnee telegrame furibunde prin care o acuza pe Maruka de infidelitate.’’
De asemenea, mergând la ,,Muzeul George Enescu’’ din cartierul Cumpătu din Sinaia m-au frapat si intrigat, deopotrivă, discrepanța dintre dormitoarele celor doi soți și ca dimensiune și confort, al lui era o cămăruță cu un pat de o persoană, un cufăr drept noptieră, un dulap, un covor și o carpetă… toate atât de simple… dormitorul Marucăi, în schimb, era cel puțin triplu ca și dimensiune, cu mobilier mult și de calitate, un adevărat lux… ,,cum poți pune capul pe pernă liniștită, știindu-l pe omul iubit chircit în acele condiții, departe de sufletul tău?!’’. ,,Acuzele de infidelitate erau cu adevărat fondate?’’ … Sunt întrebări pertinente pe care ți le pui, mai ales, în condițiile în care vorbim de o așa mare iubire a unuia pentru celălalt. Și inevitabil vrei să afli mai multe, ca poveste de viață din care poți extrage învățăminte, ca sensibilități ale unor suflete ce au fost capabile de a-l vedea pe celălalt atât de frumos, într-un anumit punct al vieții…
Deși obișnuiesc, în momentul în care citesc o carte, să văd ce alte publicații mai are acel autor, nu am făcut-o și în momentul lecturării cărții scrise de Dan Silviu Boerescu.
În mod cu totul întâmplător, am aflat, de curând, dintr-o postare a Andreei B. o ,,emigrantă de epocă în chenar de Instagram’’, cum atât de frumos se autodefineste, pasionată de vintage si sensibilă la frumos, titlul cărții scrise de Dan Silviu Boerescu ,,Povești tulburătoare de iubire din vechii București”’, carte ce mi-a stârnit interesul si pe care căutând-o am găsit câteva zeci de titluri bune ale aceluiași autor, ce m-au fascinat de-a dreptul, majoritatea întrunind aceeași tematică: povestiri ale Bucureștiului de altădată și nu numai:
,, Povești tulburătoare de iubire din vechii București’’
,,Divele controversate ale Bucureștiului”’
,,Boieroaice, jupânese și domnițe de poveste’’
,,Iubirile știute si mai puțin știute ale regilor, principilor si principeselor României’’
,,Mița Biciclista și alte femei fatale de altădată’’
,,Maria Tanase si iubirile ei controversate’’
,,Lucia Sturdza Bulandra dincolo și dincoace de scena lumească’’
,,Figuri de dandy și don juani de București de la Mateiu Caragiale la Rica fante de Obor’’
,,Născută să iubească: Maria - Cea mai frumoasă Regină a României’’
,,Atlantidele României și alte locuri încărcate de magie din istoria noastră’’
,,Divele controversate ale Bucureştilor: docu-drame şi mituri urbane’’
,,Energia de esență divină și secretele din adâncul României: Lucruri neobișnuite ascunse opiniei’’
,,Viața cotidiană și sărbătorile familiei regale de la Carol I la Mihai I’’
,,Tanti Elvira & Cie.: Cele mai originale personaje din istoria unor orașe aparent liniștite’’
,,Românii neștiuți din spatele marilor personalități ale omenirii și secretele lor odioase’’
,,Carol al II-lea: suveranul controversat şi iubirile lui interzise’’
,,Femeile frumoase care au marcat destinul Casei Regale Române: docu-drame și mituri istorice’’
,,Țările românești medievale și misterele lor’’
,,Focul care nu purifică: marile incendii din România secolelor XVII-XXI’’
,,Fenomenul Maglavit și alte minuni petrecute pe teritoriul românesc
,,Capitalele românilor și ale ținuturilor românești’’
,,Tainele mănăstirilor, bisericilor și ale altor lăcașuri sacre din România’’
,,Zece mistere fascinante ale spațiului carpato-danubiano-pontic’’
,,Colectia Gold își propune să recompună măcar parțial un caleidoscop istoric dar si uman care ne-a fost refuzat sau mutilat până în 1990. Desigur este peste puterile unui autor sau ale unui grup de autori și editori să redea o imagine fidelă de ansamblu care să acopere tot ceea ce a fost ocultat sau murdărit cu minciuni de tot soiul. Cum, fatalmente, nu se pot recupera poveștile tuturor personajelor puse vremelnic la index! Suntem conștienți de povara sisifică a unui asemenea demers frizând exhaustivul: nu putem încă acoperi toate domeniile de interes, nu am face decât să peticim ici și colo.
Ne propunem, totuși, să încercăm să readucem la lumină măcar o parte cât de mică din noianul de povești fascinante și istorisiri relevante care păreau pierdute prin biblioteci și arhive sau în memoria afectivă a martorilor epocilor trecute, încă prezenți printre noi. Și, cine știe, din aceste frânturi cuceritoare de viață adevărată- trăită cu intensitate, cu patimă, cu fervoare- se va recompune cândva un impresionant portret istoric colectiv la care încă sperăm că avem dreptul.’’ (Dan Silviu Boerescu)
Cine este acest Dan Silviu Boerescu? Primele referințe te luminează în acest sens, este un scriitor, editor român.
A absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea București, în 1988, apoi a fost profesor de limba română la Roșiori de Vede până în 1990. A fost redactor-șef al editurii Phoenix din București până în 1996. între anii 1996-1999 a fost redactor la Muzeul Literaturii Române din București. Din 1999 este redactor-șef și director editorial al revistei Playboy.
(sursa Wikipedia)
Demn de reținut în CV-ul unei persoane, nu mi se pare faptul că a fost director editorial al revistei Playboy sau că a avut câteva apariții la TV, în calitate de invitat de onoare, unde a mai comentat ceva cancanuri mondene, ci cele peste 200 de cărți, ce au necesitat atâția ani de studiu.
Mi se pare important ca atunci când dai căutare pe Wikipedia să găsești ce lasă un om în urma lui, nu ce poziții a ocupat în diversele servicii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu